Irina spune că Eliza și acest musical au venit în viața ei cu multe provocări. Și, cu siguranță, va aduce și surprize celor care vor veni să-l vadă: „În sine, spectacolul e plin de întâmplări haioase, dar și periculoase, dacă ne gândim la dificultatea coregrafiei, a prizelor de prindere cu balerinii sau la plimbările în sus și în jos pe schelele interne ale decorului, adică structura casei profesorului Higgins”.

„Am vazut prima oară filmul cand eram mică, împreună cu părinții mei, și îmi aduc aminte că l-am asociat cu povestea Cenușăresei. Nu am înțeles foarte bine la acel moment intriga, dar mi-au rămas intipărite în minte scenele cu Eliza la Ascot și apoi cu ea la bal. A fost primul film pe care l-am vazut cap-coadă cu mama și tata, iar asta pentru mine a însemnat că am crescut – faptul că mă lăsau sa ma uit cu ei la televizor, la un film, era confirmarea că mă considerau suficient de mare și pregatită să îl înteleg. Cu toate că am avut impresia că e un desen animat jucat de oameni mari, acela a fost un moment de maturizare și mândrie.

În mod ironic sau nu, acum eu joc rolul principal în filmul care mi-a marcat copilăria, pentru copiii, părinții și bunicii care vin să vadă această capodoperă. Acum, mândria mea este că regizorul Răzvan Dincă mi-a oferit șansa de a da viață, prin propriile filtre și rațiuni, unui personaj care a existat și care cred ca nu a încetat niciodata să existe”, mai spune Irina.